Copilăria lui Teoalida – desene artistice și lucrări scrise la 5-8 ani

La 12 ani (2001) am fost la un psiholog și a rămas impresionat de desenele mele. Ulterior alte persoane mi-au cerut să le arăt ce făceam eu când eram mic. Am decis să le PUBLIC pe site-ul meu ca să vadă toată lumea ce talente creative artistice aveam eu în copilărie (în special copiii de azi care îsi petrec majoritatea timpului jucându-se pe telefon și calculator, fără a creea nimic util lumii sau măcar artistic).

În această poză vedeți ce mi-a definit copilăria și mi-a creat pasiunile pentru geografie, inginerie, mașini, ceea ce au evoluat în afacerile care le am în prezent, servicii de design-arhitectură și baze de date în domenii auto, imobiliare, geografie, etc, care imi aduc o groază de bani.

Dovada că am fost la școală

Am auzit diverse persoane spunând minciuni gen că părinții m-ar fi ținut toată copilăria în casa iar eu nu am fost deloc la școală. Vă zic eu adevărul: am fost la grădiniță 2 sau 3 ani și apoi la școală în Clasa I și II, am pozat câteva din manualele și caietele mele dacă nu mă credeți. Citiți pagina dedicată Teoalida și școala.

A scrie cu majuscule de tipar știam încă de la 4-5 ani, și scriam destul de frumos. Scrisul de mână l-am învățat doar când am ajuns la școală, și scriam foarte urât! Voi înțelegeți scrisul de pe aceste caiete?

Desene pe foaie mare „peisaj de lângă bloc” – 5-7 ani

Bunicul matern a fost timp de 40 ani inginer la Upetrom 1 Mai din Ploiești si aducea acasă desene vechi care nu mai erau în uz. Eu desenam pe spatele lor și în același timp învățam noțiuni de desen tehnic.

Vă prezint 3 desene „peisaj din fața blocului”: un copac, o groapă, gardul de pe alee, furnică, gândac, păianjen, pisică, etc. Pe lângă aceste lucruri care erau într-adevăr în fața blocului bunicior, am desenat și tunel pe sub rădăcinile copacului și o linie de tren. Toate aceste lucruri erau numerotate și descrise într-un indicator similar desenelor tehnice. Greșelile de scriere indică faptul că primul desen e realizat pe la 5-6 ani. Celelalte 2 sunt mai noi.

Desene cu străzi pe foaie mare – 6-8 ani

Mai mult îmi plăcea să desenez străzi. Aveam un șablon din plastic cu forme geometrice, incluzănd un dreptunghi cu colțurile rotunjite la diverse raze (care s-a spart), și o găleata cu capac în care erau 7 găuri cu diverse forme geometrice, cuburi cu formele respective trebuiau introduse prin găuri. Aceste 2 mi-au permis sa desenez străzi curbe din segmente de linii paralele echidisante la 16 mm lungi de 24 mm, pe gaura dreptunghiulară din capacul găleții.

După desenarea contururilor străzilor, le coloram și mă jucam cu mașinile pe ele. Desenul din poza 1 a fost singurul colorat în întregime, între timp mă apucasem și de desenul din poza 2 care conținea și un lac cu 3 insule, și cale ferată, pe care nu l-am terminat de colorat, între timp am adăugat în desenul din poza 1 și linii mediane pe străzi și benzi de virare la unele intersecții. Desenele din pozele 3-7 sunt probabil anterioare, toate fiind începute câ eram la grădinița, dar am continuat să colorez la ele când eram la școală. Și mai făcusem câteva desene cu străzi și mai vechi dar bunicii le-au dat la gunoi, mai ales că în joaca mea cu mașinile pe ele se mai rupeau.

Alt desen cu străzi, de data asta am colorat zonele dintre străzi și nu străzile.

Colorare desen tehnic

Uite ce erau de fapt hârtiile pe care desenam eu: desene tehnice de instalații petroliere de la Upetrom 1 Mai Ploiești, uneori le coloram și pe alea.

Caiet „Puii Mei” 4-5 ani

„Puii mei” erau niște creaturi galbene ca puii de găină dar stând în poziție verticală ca pinguinii. La vremea respectiva nu mai văzusem niciodată pinguini, când tata a adus acasă o carte despre păsări l-am întrebat dacă e vreuna care seamănă cu puii mei. Este posibil să mă fi inspirat din cei 3 pui de cauciuc din prima poză.

Aventurile cu „puii mei” s-ar putea să aibă originea în faptul că atunci când mergeam pe stradă prin zonele de case vedeam în curte copii care se jucau și ziceam „ăștia au pui! vreau si eu” iar fiindcă eu rareori aveam contact cu alți copii (părinții rareori invitau prieteni în vizită sau îi vizitam noi), am început să îmi imaginez că am lângă mine acești pui…

Mai aveam jocurile de construcție metalice rusești, iar pe la 4-5 ani îmi imaginam că am un număr mare de piese metalice cu care construiam poduri atârnate de mânerele bibliotecii cărora le ziceam „chei” iar pe poduri se plimbau puii mei, mai legam mânerele și cu sfori, poduri din sfoară.

Observați că la vremea respectivă nu știam să despart cuvintele, iar literele reprezentau pronunția mea greșită, de exemplu poza 5 „ie facut cu fialele” se referă la „e facut cu fiarele” (set de construcții metalice). „slp” = stâlp, etc.

Caiet „jurnalul meu” 6-8 ani

Când primeam un caiet de la părinți pentru desenat, primul lucru care îl făceam era să numerotez paginile. Pe primele pagini am desenat labirunturi pe care sa le rezolve tata iar pe pagina 6 e un labirint făcut de tata să îl rezolv eu.

De la pagina 14 încolo am început să scriu un fel de „jurnal” al activităților de la grădiniță, grupa mare, învățarea numerelor, mentionând că la numerele 1 și 2 lipsisem pentru ca am început grădinița 1 lună mai târziu, iar la numărul 5 am făcut 8 cercuri. Jurnalul continuă cu alte lucruri, aveam o curiozitate care e capacitatea de stocare a creierului, comparând-o cu hard diskul calculatorului, am făcut un grafic circular care indica spațiul ocupat în creier de Bilo îm Baie, de Puii Mei, etc, măsurat în „MK”.

Prietenii din copilărie mă întrebau de ce puneam „virgulă” între cuvinte. De fapt nu era virgulă ci o formă de despărțire inventată de mine, fiindcă nu eram obișnuit să las spații între cuvinte. Nu știam semnele de punctuație.

>

În timp ce scriam acest jurnal, începusem să desenez de la mijlocul caietului: un aparat de zburat al puilor, desen cu podul rulant subteran pe care circulau puii, o mașină „a viitorului” inspirată din vehiculele cu pilot automat humanoid din filmul Total Recall.

Pe la 8-9 ani am început și din coadă caietului să fac schite ale construcțiilor mele din metal și plastic, și replici ale labirintelor din revistele de colorat pentru copii.

Caiet desen școală

Toate desenele de pe acest caiet sunt realizate pe banca scolii, în clasele I și II (7,5 – 9 ani), în timpul rămas liber după ce terminam lecțiile date de profesoară. Pe primele foi sunt o serie de litere și calcule cerute la școală, dar apoi urmează o serie de peisaje naturale, versuri din „Bilo îm Baie”, benzi desenate umoristice cu „puii mei”, etc, făcute din propriul interes.

Caiet „Casa Puilor” 7 ani

„Casa Puilor” era definită ca un bloc cu dimensiunea de 10 x 6,4 metri, parter + 5 etaje, 2 apartamente pe etaj cu un plan destul de ciudat cu holuri foarte lungi (apartamentul din stânga avea baia în dormitor iar apartamentul din dreapta avea baia dintr-un hol de la sufragerie).

Am început caietul de la mjloc, în stânga desenând planul casei puilor, urmat de 12 pagini cu desene de detaliu, iar în dreapta descrierea casei, cu dimensiunile fiecărei camere. Deci încă de la 7 ani aveam talent la arhitectură!

Aceasta a fost prima lucrare unde am lăsat spații între cuvinte, ajutându-mă de caietul de matematică cu careaj de 4 mm scriind câte o literă în fiecare 2 căsuțe. L-am scris pe la 7 ani adică înainte să intru la școala, înca nu știam semnele de punctuație așa că am inventat propria formă de a separa propozițiile: colorând căsuțele dintre cuvinte în roșu.

Desene pe subiectul puilor mei

Am mers mai departe pe subiectul puilor mei, desenând planul orașului în care locuiau puii, având o rețea de străzi paralele și diagonale (diagonalele sunt cam inutile), în mijlocul orașului fiind un lac pătrat cu plaja, în partea de vest a orasului fiind alt lac mai mare (nu e desenat aici).

Urmatorul desen era planul cartierului în care locuiau puii, o rețea de străzi paralele formând 5 x 4 zone, una din ele fiind împărțiă în 11, un desen inutil de simplu arătând locația casei puilor în cartier.

Curtea casei puilor masura 13 x 24 metri, casa puilor avand 10 x 6.4 metri, amplasata in fata curtii, pe langa casa era o alee catre garaj aflat in spate (cam greu sa treaca o masina pe acolo, spatiul fiind lat de 1.5 metri), prin curte era si un sant cu apa, folosit si ca loc de baut / spalat pentru gainile si ratele vecinului, dar mare parte din spatiul din spatele casei ramasese nedefinit.

În timpul liber puii mergeau la balta / plajă, lângă faleza era construită o casă de caramidă parter și etaj, iar pe malul lacului erau construite case din lemn. Desenul 1 arătand prima versiune a caselor, desenele 2 și 3 arătand a doua versiune cu casa mare (subsol, parter și etaj) și casa mică (parter), în fața caselor fiind un fel de debarcader mărginit de un pod basculant și o intrare în tunel care mergea către casa de cărămidă.

Poduri suprapuse in balconul bunicilor

Acasă la bunici, stăteam pe timpul verii în balcon care avea 3,30 x 1,20 metri și aveam 2 lemne în formă de L lungi de 1,20 metri pe care le puneam între pereți stând pe plinta balconului iar între lemne puneam cartoane, făcând un pod pe care mă jucam cu mașini, cu aceleași lemne făceam pod și paralel cu geamurile balconului între o ladă care era carcasa unui vechi televizor și un scaun. Desenele de mai jos reprezintă ambele poduri făcute simultan (dacă aș fi avut 4 lemne) plus alte poduri pe deasupra lor.

Poduri suprapuse intre copaci – 7 ani

Ideea acestui desen: 3 copaci (sau stâlpi) susțin un pod mare iar alte 4 poduri, 3 rutiere și 1 feroviar fac legătura între nivelul solului și podul cel mare, fiind sprijinite cu stâlpi de la sol sau ancorate cu sfori de podul cel mare. Desenul e în plan 2D vertical cu putin 3D în sensul că unele poduri trec prin fața și spatele celor 3 stâlpi. Toate podurile și sforile de susținere sunt codificate într-un mod tehnic, iar textele sunt scrise cu o riglă șablon cu litere.

A urmat un caiet pe care am scris lungimea fiecărei sfori și alte detalii tehnice.

DE ADĂUGAT

Vehicul amfibil

De obicei construiam camioane cu 4 roți mari din piesele de la LEGO TECHNIC dar odată prin 1999 am făcut un vehicul mic folosind mai mult piesele de la LEGO SYSTEM cu 4 perechi de roți mici. Mi-a plăcut așa mult construcția că m-am gândit s-o promovez ca un vehicul amfibil care se va construi și circulă puii mei cu el între insulele de pe lac, într-o zi prin 2000 am zis să fac un desen de ansamblu al vehiculului comform STAS-urilor desenelor tehnice. Am desenat și piese individuale cu dimensiunile fiecăreia, pe facturile Romtelecom.

Joc cu zaruri și pioni

Aveam cel putin 2 planșe de joc cu zaruri și pioni, unul cu tema cursa de cai celălalt cu tema cursa de mașini. M-am gandit să fac propriile planșe de joc, desenâ dreptunghiuri apoi i-am zis bunicului să le numeroteze și să scrie în unele „înaintezi la X, te întorci la X”. Dar faptul ca era o cursa extrem de lungă, 408 căsuțe, jocul meu nu era așa distractiv ca cele anterioare. Am început o a doua planșă, colorată în proporție de 30%.

Planul posibilelor aranjari a lui Matchbox Playtrack 2

Set de construcție din metal rusesc

Construiam multe lucruri din metal, printre care și o telecabina care mergea pe sfoara întinsă în bucătărie între țeava de la calorifer și teava de gaze, pe care am reprezentat-o în acest desen. O cutie dreptungiulară sub care era o scară pe care să te urci în telecabină.

Tabelul cuvintelor

Desene necunoscute

Nu îmi amintesc exact care era subiectul acestor desene: primul cu o platforma atârnată care se rotește ca un leagan, al doilea cu o piramidă (un desen cu aceeași piramidă apare și pe caietul meu din Clasa I), al 3-lea desen tot similar cu o piramidă, al 4-lea desen e o chestie simetrică din care nu înțeleg nimic, al 5-lea desen din nou nu înteleg ce e. Al 6-lea desen un careaj făcut în mai multe culori.

Caiet „Bilo im Baie” 6-7 ani

Când bunicii mă puneau pe olița, eu mă jucam pe covorul din baie care era ca un labirint, cu bile de la rulmenți, o bilă era mai mare, era „biloi în baie”, și cântam în gand… un vers suna cam asa „bilombaie pe mâncare, și s-a dus la boimare, laz zdebii caliva zderii, haborii de mionrare, bilombaie pe mâncare, și s-a dus la mourrare, lam berlinga sin hancoare, și tarromen, trovlizzlelii, zlelii, zlelii, ze” asa a apărut denumirea „Bilo îm Baie” care era un cântec continând versuri dominate de cuvinte ciudate inventate de mine. Uneori mai cântam și cu voce și se mirau părinții ce limbă ciudată vorbesc.

În 1995 am definit Bilo îm Baie ca fiind cuprins din 3 orașe, numite Mionrare, Boimare, Mourrare, localizate în Noua Zeelandă, aproximativ pe locul orașelor Wellington, Nelson, Blenheim (de ce am ales Noua Zeelandă? Probabil pentru ca era pe ultima pagină a atlaselor geografice și cel mai îndepărtat loc de România). Fiecare oraș cuprindea aproximativ 30-40 animale (câini, pisici, vaci, porci, miei) cu comportament uman care locuiau într-un bloc. Cu alte cuvinte, fiecare oraș era 1 bloc.

În 1995 adică la 6 ani am început să îmi exprim imaginația pe un caiet, desenând o vedere 3D din sufragerie, planul 2D al apartamentului, lista animalelor cu numele lor (cuvinte din cântecele mele, plus alte nume noi inventate), vârsta, ziua de naștere, legături de rudenie, etc.

În 1996 am făcut un fel de copertă a lui Mionrare și am început să fac acelasi lucru (vedere 3D, plan, lista animalelor) și la Boimare, dar nu am avut destula imaginație să îl fac complet și diferit de primul.

Următoarele poze sunt de pe un alt caiet identic.

Ca să vedeți ce imaginație aveam la inventat nume la 6 ani (și vă e lene să citiți pozele), aceasta era lista „personajelor”:

Mionrare: câini familia Las Zdebii: Caliva, Caliva Zderi, Paliva, Paliva Zderi, Haborii, Haborii de Meeeii; alți câini: Teoalida, Chipisstave, Hancoare, Tarromen, Tarcăcti, Uendaschit, Naie, Chistageel (mort), Fediuect, Stanjamela, Stag Mivălaie (liderul orașului), Trovizleli, Zleli, Zleli Ze; pisici: Stagmela (Rela), Stagmela Zderi, Stagmela de Meeeii; Vaci: Haborii (mort), Sa Ajeica, Veta Clissta, Roandechina; porci: Sinanscă, Targiv, Sinta Raia, Teoalida Rela, Haidamela; miei: Stag Zdramela, Roandehina.

Boimare: câini grup 1: Călendtrachiin, Das Schit Schit, Tenzausup, Premii Lrliueltaza, Căctihieenii Hachiri, Schielerii, câini grup 2: Milioaica, Haidamela, Lrliueltazarr, Călendtra, Cinstambela, Stagmirăr, Starmivăl, câini grup 3: Da An Schit, Teoalid (Teoalida de Meeeii), Da Mestica, Laie, Bilă (Bulia Rela), Bulă (Bulia Zderi); pisici: Tenzana, Stangina; vaci: Loghii Baass, Ultelnisea de Meeeii (liderul orașului) + 2 locuri libere, porci: Griliveta + 4 locuri libere; miei: 2 locuri libere.

Mourrare era definit ca 3 grupuri de câini numite Căctihieenii, Hentineenii, Meghiuiii, un singur câine era specificat: Trolabaass, pisici, vaci, porci și miei nespecificați.

Pe caietul din 1995 e mentionat și Stagmeria și Spartygania de Sud și Spartygania de Nord, fără o definiție clară.

În 1996 am definit Spartygania ca al 4-lea oraș, localizat mai spre sud (Christchurch), cu 180 animale dar erau definite doar personajele din familia „regală”: Sparty-Rool, Sparty-Tennglis, Sparty-Tennglia, Sparty-Teoalid’serș, Sparty-Novaaliga Bibistong, Sparty-Nova; doar 2 câini erau definiți: Saugrilild, Super Matry Corn; o pisică: Europhteria, o vacă: Stag Mivălaie (liderul orașului).

Stagmeria era numele regiunii celor 3 orașe dar includea și zona „industrială” Transport Teoalida și Delandehina. Zona industrială cuprindea Animalia (produce animale, un fel de spital), Matry Cornia (școala), Infotronia (produce calculatoare), Enaturii (scop nedefinit), Malora (produce construcții), Mate Grossu (scop nedefinit), Mine Rine Pine Tine (produce muzică), „Spartygania de nord” fiind insulele Cook având 6 fabrici numite Qea, Quenstain, Mazacidas, Metravigas, Mittevhar, Tegavima (scop nedefinit).

Se vede cât de mult era folosit numele Teoalida, dar nu mă vedeam pe mine însuși cu numele acesta.

Lucrări realizate pe calculator

În 1996 l-am întrebat pe tata dacă pot scrie aceste caiete și pe calculator. Calculatorul mi-a permis să modific documentul oricănd și să adaug secțiuni noi între cele existente.

Cum intrasem la Clasa I în Septembrie 1996, am început să scriu aventuri umoristice sub formă de dialoguri cu aproximativ 10 dintre personajele menționate anterior, unele aventuri fiind inspirate din evenimente REALE petrecute la școală, cu copii obraznici, scrise la secțiunea Matry Cornia, din nou personajul Teoalida apărea cel mai des, fiind profesoara școlii. Alte aventuri umoristice erau scrise la Animalia, Infotronia, Malora, Mate Grossu, etc.

De abia prin 1999 sau 2000 am început să mă numesc pe mine însuși Teoalida, nu voiam să mai folosesc numele real că felul în care vorbeau părinții cu mine m-au făcut să înțeleg că numele definește un PROST. Toate lucrările mele ulterioare erau semnate ca Teoalida.

În vara lui 1997 s-a stricat hard diskul, pierzând toate lucrările mele de pe calculator dar și lucrări importante de ale lui tata, și multe jocuri. Documentul „Bilo îm Baie” avea peste 100 pagini la momentul respectiv, „Puii Mei” avea alte ~20 pagini și câteva desene în Paint și AutoCAD, începusem recent și un document „Poduri suprapuse”.

După repararea calculatorului am reluat munca, rescriind o parte din Bilo îm Baie, Puii Mei, Poduri Suprapuse, care conțineau atât fișiere DOC cât și desene în Paint și AutoCAD, replici digitale ale desenelor realizate anterior pe hârtie, și am început nenumărate alte proiecte:

• Geografia României, lista formelor de relief, râuri, drumuri naționale, căi ferate, etc.
• Geografia lumii, statele lumii cu date statistice, etc.
• Fotbal, analiza campionatelor și meciurilor.
• Enciclopedii de mașini, tabele cu date tehnice.
• Colecții de bancuri, copiate din reviste.
• Aventuri umoristice inventate de mine (fără a copia): o serie scrisă în 1997-1998 sub formă de dialoguri cu personajele din Bilo îm Baie. Altă serie scrisă în 1999 sub formă de poveste la persoana a 3-a în locul dialogurilor, a cărui subiect era „robotul”, aventuri pe tema calculatoarelor și internetului deși eu nu aveam așa ceva, inspirate din revista EasyPC, și am folosit simboluri din fontul Wingdings. Altă serie scrisă în 2001-2003, din nou dialoguri, a căror personaje erau 2 proști, numele lor, vârsta și locația fiind nespecificate.

Exemplu de aventuri umoristice cu personajele Bilo îm Baie

Chipisstave: Ti-as scris tema pentru azi, Caliva?
Caliva: Nu.
Chipisstave: Aoleu!
Fediuect: Eu mi-am uitat caietul acasa!
Pooc!
Teoalida: Ce s-a întâmplat, Chipisstave?
Chipisstave: Mi-a dat Haborii cu sticla în cap!
Teoalida: Si ție, Haborii, ce s-a întâmplat?
Haborii: Mi s-a spart sticla cu suc!
Teoalida: Hai să puneți caietele pe catedră!

Teoalida: Unde este tema ta, Caliva?
Caliva: Pai…
Teoalida: Nu stii, nota 2!

Teoalida: Unde este caietul tău, Fediuect?
Fediuect: Mi l-am uitat acasă!
Teoalida: Nota 2!

Teoalida: Adu carnetul, Fediuect!
Fediuect: Mi l-am uitat acasă!
Teoalida: Gata puteți să plecați acasă!

Targiv: Ce s-a întâmplat, Fediuect?
Fediuect: Mi-a iesit media 5 la matematică!

Caliva: Ți-ai scris tema pentru azi, Haborii?
Haborii: Nu!
Caliva: De ce?
Haborii: N-am vrut!
Caliva: O să-ți pună 2!
Teoalida: Gata, puteți să plecați acasă!
Caliva: Bine că nu s-a uitat Teoalida la caietul tău că te prindea cu tema nescrisă! Atunci n-o să-mi scriu nici eu dacă Teoalida nu s-a uitat în ziua asta!
Haborii: Bine, Caliva!
Ziua următoare
Teoaida: Hai să puneți caietele pe catedră!
Caliva: Aoleu, Haborii!, într-o zi nu se uită pe caiete iar în ziua asta se uită, păi ce-i prostia asta?

Tarromen: Ai văzut că ți-a venit o scrisoare?
Uendasschit: Dar de unde este?
Tarromen: Nu știu, doar am primit-o când tu erai afară, încearcă să o citești.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci cu lupa.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci la microscop.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci cu o lunetă.
Uendasschit: Păi…
Tarromen: Atunci ce mai este?
Uendasschit: Păi… văd, dar nu înteleg nimic!
Tarromen: Cheamă-l pe Haborii sa citească scrisoarea, că tu esti prost și nu stii să citești nimic!
Uendasschit: Haborii, încearca tu să citesti aici!
Haborii: Tu esti prost?, Tu nu știi că dacă esti batrân nu mai vezi bine? Pune-l pe cel care ti-a dat-o să-ți citească el
Uendasschit: Tarromen, citeste și tu scrisoarea ca să vezi că ești prost!
Tarromen: Păi… eu nu sunt prost, prostul este cel care a trimis scrisoarea
Ziua urmatoare:
Tarromen: Ai descoperit ca ti-a venit o scrisoare?
Uendasschit: Iar? Tu vorbesti tot de cea de ieri? Dar de unde est?
Tarromen: Nu stiu, doar am primit-o cand tu erai afara, spune să trimiți răspuns la o adresa extrem de ciudata americana, încearca sa o citesti.
STAT: CALIFORNIA , ORAS: NEW YORK,
ADRESA: STRADA A1B2C3/J , NR. BG ,
BLOC A0 , ETAJ -99, APART. ∞
Uendasschit: Păi… New York nu există în California, dar am uitat sa te întreb o chestie ieri: cum ai primit scrisoarea?
Tarromen: Păi… era agățată de o barză care a venit din spre vest. Și după ce mi-a adus scrisoarea a plecat înapoi tot spre vest!
Uendasschit: Și cea de astăzi?
Tarromen: La fel!
Uendasschit: Păi… spre vest este mare…
Apare Teoalida:
Teoalida: Proștilor, ați uitat că suntem pe o insulă mică? Spre vest este Marea Tasmaniei și Australia! Cine ți-a adus-o?
Uendasschit: Mi-a adus-o o barză!
Teoalida: Minți! În Noua zeelandă nu trăiesc berze.
Uendasschit: Să știi că a fost o barză robot…
Tarromen: Dacă crezi că era robot, trebuie să anunți poliția să o aresteze, că ar putea aduce copii-roboți…

Ultimul desen de oraș

În 2002, după o lungă perioadă de timp în care nu mai desenasem nimic în creion, am decis să mai desenez un oraș. De data asta am trișat, folosind AutoCAD pentru a desena străzile, nu înainte de a desena un careaj cu latura de 17 milimetri iar străzile uneau puncte din careaj, străzile fiind parțial inspirate din harta Ploieștiului, cu străzi late și străzi înguste.

La vremea respectivă nu prinsesem încă pasiunea plimbărilor prin oraș și nu stiam prin ce zone sunt case, blocuri, etc, și nici etapele construirii fiecărei străzi și planurile nefinalizate ale regimului comunist pentru a face străzile mai fluide în loc de străzi late care se termină aiurea (gen Cantacuzino și Vasile Lupu).

Apoi am desenat în creion 96 blocuri de-a lungul străzilor late, iar în interiorul acestora, unde era spațiu, am desenat 11 clădiri celebre: Chrysler Building, Petronas Towers, Sidney Opera House, CN Tower, Empire State Building, Tokio 2010 (singura clădire viziune, nerealizată), Tour Eiffer, Acropolis, World Trade Center, Versailles Palace, Sears Tower.

În 2002 în ultima zi de vacanță la mare ne-am plimbat prin centrul vechi din Constanța, unde am fost impresionat de arhitectura veche. Apoi am aflat că și Ploieștiul are clădiri interbelice și antebelice și am început să mă plimb prin oraș, de obicei cu bunicul, pentru a vedea arhitectura, mașini, femei, etc.

În 2003 am desenat tot în creion o hartă a zonei centrale din Ploiești scoțând în evidență clădirile vechi. Aceea a fost prima mea hartă reprezentare a unui oraș REAL.

Pe 17 Octombrie 2004 ne-am conectat la rețeaua de calculatoare de cartier lar la scurt timp mi-a venit ideea să desenez hărți ale Ploieștiului cu blocuri și numerele lor, aceasta fiind prima mea lucrare utilă unui număr mare de oameni. Citiți mai multe pe www.teoalida.ro/harti.