Mă bucuram că în urma divorțului, apartamentul va fi vândut și mă voi muta în altă casă. Șansa mea la o viață mai bună fără părinți.
Criteriile mele de a alege apartament erau așa:
- Bloc din cărămidă, pierderea de căldură iarna e mai mică.
- Bloc mai înalt decât restul din cartier, sau cel puțin să nu fie alte blocuri mai înalte în preajmă.
- Etaj cât mai superior.
- Vedere către zonă aglomerată: parc, școală, magazine, foarte important nu către o alee pe care trec doar riveranii.
- Apartamentul să nu aibă pereți către vest (apus).
- Dormitorul să fie spre est adică să mă trezesc cu soarele pe față.
- Aproape de gară, să pot merge cu trenul în alte orașe fără a depinde de autobuze către gară care pot rămâne blocate în trafic și pierde trenul.
Contrar la ce căutau bunicii, a fi la șoseaua principală NU era un criteriu de alegere.
Nu există apartament care să atingă scorul maxim, dar zone ca Sud, Democrației, Alexandru Lăpușneanu, sau Nord conțin apartamentele cele mai bune.
Am aflat de la tata că atunci când cumpăraseră apartamentul actual în 1995, căutase un apartament cu vedere la orice altceva decât monotonie de blocuri, și într-o zonă mai liniștită. D-asta a ales apartamntul din blocul 15, pe spate, orientat spre apus cum nu se putea mai rău, și cu o vedere nu tocmai plăcută către gară și zona industrială.
Mamaie inițial îmi căuta apartament tot în Barieră, cică ca să pot fi în continuare conectat la rețeaua RakNet unde mi-am făcut prieteni și dușmani în ultimii 2 ani. Ce proastă să alegi apartamentul pe baza rețelelor de internet care se schimbă de la an la an!! De parcă n-aș fi putut intra pe RakNet DC++ Hub și având alt furnizor de internet. Și oricum, eu eram dispus să renunț la acest hub și la prietenii „de rețea” din cartier, pentru o zonă mai bună a orașului.
Mamaie a pus ochii pe 2 garsoniere din Barieră, una într-unul din blocurile 7 și una în 10D. Am refuzat eu, pentru că voiam să schimb și cartierul odată cu apartamentul, plus că garsoniera din 10D era pe spate și la parter (singura garsonieră din blocul respectiv).
Eu am pus ochii pe un apartament în blocul Gioconda, etaj 12, dar era prea scump și nu era nici măcar pe față și spre est.
Am găsit alt apartament pe Făt Frumos, blocul F4, etaj 8 din 10, vedere sud către gară și fără blocuri în față, 38.000 euro. Am fost cu toții de acord, dar proprietara rea a umflat prețul cu 2000 euro peste noapte și l-a vândut altcuiva care a dat toți banii odată (noi aveam de făcut credit).
Am găsit apartament în Democrației, bloc D, zonă aglomerată, vedere spate, către școală și zonă de case iar mai departe către centru… am fost de acord, dar nu ne ajungeau banii iar mamaie mi-a zis că banca a refuzat să ne dea credit pe motiv că e construit înainte de 1977. Nu prea cred în prostia asta, nu toate blocurile vechi sunt în pericol, dar ulterior am aflat că acela chiar era în clasa II de risc seismic.
Mamaie a găsit garsonieră de 41 m² în Mărăsești, bloc 163. Am refuzat eu pentru că n-aveam nevoie de o cameră așa mare și doar una.
Au găsit și garsonieră pe Republicii, la etajul 7 din 7 cu vedere la parcul Mihai Viteazu, sunt indecis dacă era o alternativă bună, să renunț la o cameră în favoarea unei terase, depinde dacă blocul alăturat punea probleme de intimitate pe terasă.
Nu știu cine a găsit apatamentul din Bulevardul București bloc pe care întâmplător îmi aparține acum. Aici locuia o familie de 5 persoane care se muta în America, îl vindea urgent cu 45.000 dolari = cam 32.000 euro la vremea respectivă (a fost nevoie de credit de 7000 euro). Apartamentul avea scor bun, dar nu-mi convenea că rămân în același cartier. Preferam o schimbare mai mare. Dar am fost forțat să accept, datorită prețului redus s-au grăbit să-l cumpere. M-am mutat în Martie 2007. La scurt timp mi-am dat seama și de alte avantaje. Fiind deasupra intrării în bloc, văd cine vine, în 2007 se făceau curse de mașini noaptea pe Bulevardul București.
