Micul Trianon de la Florești

Locuiesc în Ploiești, cunosc Micul Trianon de la Florești încă din 2003, am visat că îl voi reconstrui și îl voi face casa mea, dar eram un copil de 14 ani lipsit de posibilități. În 2006 am vizitat zona din nou, cu o cameră foto, ruletă, și hârtie, am măsurat fiecare zid și piatră, chiar și coșurile (cele prăbusite). Am făcut câteva schițe pe hârtie plus cam 100 poze exterioare și interioare, să nu îmi scape vreun detaliu, iar acasă l-am reconstruit virtual din pasiune pentru modelare 3D în AutoCAD.

a

English version www.teoalida.com/design/palace

Dați SHARE pentru a face cunoscute monumentele uitate ale României!

Istoria palatului din Floresti

Notă: părți din articol sunt preluate de pe un alt blog (articolul original). Pozele sunt alese dintre cele postate de voluntari pe Panoramio.com pentru vizualizare în Google Earth. Credit la cei care le-au făcut! (pozele făcute de mine în 2006 sunt de slabă calitate datorită camerei foto pe care o aveam la vremea respectivă).

În 1907, Gheorghe Grigore Cantacuzino, politician influent și bogat al vremii, fost prim-ministru, l-a angajat pe arhitectul Ioan Berindei pentru a construi un palat care copia cele 2 Trianonane de la Versailles. Tendinta spre rafinament si viata fastuoasa ii adusese printului Cantacuzino porecla de Nabab.

Forma dreptunghiulară și înălțimea (subsol, parter și etaj) au fost inspirate de la Petit Trianon, combinat cu  stilul arhitectonic, colonada și elementele decorațive de pe pereți de la Grand Trianon, a făcut ca Palatul Cantacuzino să fie cunoscut sub numele „Micul Trianon”. Pentru finisajele exterioare s-a folosit calcarul alb de Albești, material considerat la acea vreme ca fiind la fel de prețios ca marmura. Palatul urma să îl dăruiască nepoatei sale, Alice Cantacuzino, căreia poporenii din Florești i-au spus simplu: Domnița.

La palat se poate ajunge din DJ 720 Florești – Călinești, vizavi de uzina electrică se intră pe o străduța îngusta, care te duce către o poartă de intrare unde poarta metalică nu mai există. Niciun panou sau indicator nu semnalează prezența în zonă a palatului. Trecând de poartă, păsești pe iarba unui maidan asemănător cu maidanele mahalalelor de la marginea marilor orase. Cai, vaci și oi pasc nestingherite în iarba presărată cu PET-uri, pungi de plastic, sticle de băutură și pachete goale de țigari. Boschetarii și bolnavii de la spitalul TBC își fac veacul prin zonă. Pe pereți, cineva a scris cu grafiti „Pericol de prăbușire”.

Domeniul Cantacuzino se întinde pe circa 3 km de-a lungul Văii Prahovei, cuprinde 7 clădiri construite în 1830-1850, o biserică, plus turnul de apă de asemenea construit în anii 1830, care oferea o vedere panoramică asupra Văii Prahovei până când scara din beton s-a prăbușit în anii 1990. În parc se află un lac, cândva fiind alimentat din râul Prahova prin canale, lacul are o insulă pe care se ajunge pe un pod din beton sculptat care dă impresia că este din lemn.

Strada care trece prin fața Micului Trianon face o curbă cu raza de 90 metri apoi continuă în același aliniament, lucru care indică faptul că familia Cantacuzino și-a extins domeniul peste stradă special pentru a construi acest palat monumental.

Data începerii construcției Micului Trianon variază între 1907 și 1912, depinde de sursă. Gheorghe Cantacuzino a murit în 1913 înainte să vadă palatul terminat, iar copii lui nu au fost interesați de continuarea lucrărilor. În perioada interbelică construcția a avansat foarte lent, palatul fiind folosit ca depozit.

Se spune că palatul era aproape terminat la momentul izbucnirii Primului Război Mondial (dar din câte observ eu, unele din zidurile interioare sunt tencuite și altele nu, presupun că ferestrele nu fuseseră montate și nici scările interioare). În timpul războiului i-a fost distrus acoperișul (conform cărții Valea Prahovei, cauza și nivelul distrugerilor nu sunt cunoscute, eu presupun că a fost distrus doar acoperișul metalic și nu tavanul din beton). Palatul a fost prădat de nemți, spun unii, alții afirmă că datorită acestora a fost oprit jaful. Celebrul general von Paulus a fost cucerit de frumusețea și rafinamentul construcției pe care a considerat-o o copie perfectă a palatului de la Versailles. Dacă datele din timpul Primului Război Mondial sunt confuze, cele din timpul celui de-al Doilea Război Mondial sunt categorice: la sfârșitul războiului, Armata Roșie a devastat fără mila palatul.

După plecarea rușilor, au venit comuniștii care au deposedat familia Cantacuzino de proprietăți, o parte din aceștia s-au mutat în alțe țări. Se spune că Guvernul Petru Groza a cazat în palat o mare șatră de țigani. Dincolo de adevar și fabulație un lucru este sigur: la sfârșitul deceniului cinci din secolul trecut, palatul s-a transformat într-o imensă latrină. Ulterior, palatul (sau mai degrabă cele 7 clădiri alăturate) au devenit sediul CAP-ului din comună.

În 1960, după ce fusese sediu de CAP și cazarmă militară, domeniul a fost trecut sub obladuirea autorităților locale. Au urmat aproape 30 de ani de nepăsare și dispreț total, din cauza faptului că o inspirație nefericită a autorităților a dus în 1965 la amplasarea unui spital TBC în cele 7 clădiri construite în secolul 19 lângă palat. O a 8-a clădire pentru spital s-a construit în perioada comunistă. Spitalul s-a transformat de-a lungul anilor într-o sperietoare pentru turiști și chiar pentru localnici.

Unele surse medicale afirmă că bacilul TBC este în prezent înfiltrat în tencuiala zidurilor și că pământul din parc ar trebui decopertat și înlocuit pentru a fi înlaturat temutul bacil. În 1982 chiar Nicolae Ceaușescu a fost interesat de o refacere a palatului, dar planurile s-au năruit tot din cauza spitalului TBC.

La cutremurul din 1977 s-au prăbușit 4 din cele 5 coșuri, ceea ce a dus și la distrugerea zidurilor interioare. Un localnic mi-a spus că tavanul fusese deja distrus în anii 1950 de către unitatea militară care a vrut să testeze o bombă sau să obțină profilele metalice care susțineau podelele pe care să le vândă la fier vechi pentru a își cumpăra un televizor, însă nu am găsit pe nimeni altcineva care să confirme acest lucru, alții spun că până la cutremur era posibil să urci pe acoperiș.

La distrugerea palatului au contribuit și desele filmări efectuate în incinta lui pentru realizarea unor producții cinematografice grandioase, sub obladuirea regizorului Sergiu Nicolaescu, în anii ’70 și ’80.

După 1990, ignoranța și dispretul comuniștilor au fost înlocuite cu ipocrizia și disprețul localnicilor care au vandalizat palatul, distrugând tot ce a mai rămas din pereții interiori, pentru a fura cărămizi, marmură, profile din metal, și orice alt material de construcție care putea fi refolosit sau valorificat la fier vechi.

Când l-am vizitat eu prima dată în 2003, bucăți din podea mai erau întregi, dar la vizita din 2006 am văzut că podeaua de sub intrarea principală fusese furată (în 2003 se vedeau pereții sparți lângă podea, comentam că au încercat să scoată placa de beton). Peretele din spatele coloanelor de pe fațada vestică s-a prăbusit în 2006, deși îmi dă impresia de demolare cu mâna omului, iar tavanul terasei a rămas suspendat până când s-a prăbușit în 2007.

Palatul a fost retrocedat urmașilor Nababului, care l-au vândut în 2009 lui Radu Tudorache, primul consultant al Google în România. În 2012 a fost împrejmuit cu un gard pentru ca amatorii de selfie-uri să nu își mai pună viața în pericol intrând în ruinele în pericol de prăbușire.

a

În 2013 au fost montate schele de susținere și au fost îndepărtate pietrele instabile, peretele din stânga intrării principale a fost distrus (vizibil în video-ul de mai jos, comparați cu poza aeriană EyeCloud). Într-adevăr era un perete crăpat care se putea prăbuși oricând peste muncitori.

Nu știu dacă lucrările au ca scop reconstrucția sau doar conservarea ruinelor, nu știu nici de unde ar veni fonduri pentru lucrări, cine e dispus să riște să investească bani într-un monument care deși este frumos, s-ar putea să nu ajungă niciodată la recuperarea investiției?

Video din 2013 cu schele
La 2:40-3:10 puteți vedea poze vechi, cu acoperisul și cosurile întregi (dinainte de 1977, poate chiar dinainte de război?)

Filmare cu drona din 2015
a

Filmare cu drona din 2018
a

Locația Micului Trianon văzută din satelit în Google Maps
a
View Larger Map

Știe cineva ce filme a filmat Sergiu Nicolaescu la Florești? O căutare pe YouTube după numele filmului ne-ar ajuta să vedem cum arăta palatul înainte de distrugere.

Micul Trianon model 3D în AutoCAD – reconstrucția desenată de mine

Ca artist pasionat de modelare 3D în AutoCAD, as fi vrut să desenez (și) Castelul Peleș sau Palatul Parlamentului, dar Micul Trianon, nefiind muzeu ci ruină și neîngrijit, am avut acces peste tot și l-am putut măsura, în ciuda faptului că majoritatea pereților interiori s-au prăbusit, pereții subsolului sunt intacți iar la parter și etaj se poate vedea pe peretele exterior unde a fost perete și unde arcadă, astfel i-am putut desena planul.

Perspective aeriene

a

Fațadele principale
aa

Perspective de la sol
a

Vederi interioare
Interiorul e desenat simplu și fără ornamente, pentru a nu supraîncarca desenul.

Plan și fațade

Vederi amuzante
Stânga: modelul 3D în format wireframe. Puteți număra poligoanele?
Dreapta: „Am construit fundația, planseele, acoperișul, și scarile, am instalat toate ușile și ferestrele, chiar și burlanele, am cumpărat inclusiv perdelele… cred că n-am uitat nimic, ne mutăm acum?”

Istoria proiectului 3D Micul Trianon în AutoCAD

2003: am vizitat palatul pentru prima dată, am făcut o schiță în creion (nu aveam cameră foto digitală) și am desenat în AutoCAD un model 3D cu pereți simpli, fara ferestre (doar goluri la ferestre), fără coloane pe pereți și alte decorațiuni.

Octombrie 2006: am vizitat palatul după 3 ani de când l-am descoperit, am făcut poze, măsuratori, am desenat primul model 3D detaliat în AutoCAD.

Ianuarie 2007: am vizitat din nou palatul și am făcut noi măsuratori, am corectat modelul 3D care avea câteva elemente subdimensionate.

Octombrie 2009: multumită cumpărării unui calculator mai performant (2 GB RAM în loc de 512 MB), am adăugat noi detalii din modelul 3D, am adăugat ochiuri mici de geam în toate ferestrele, am publicat pe site-ul meu 15 randări în loc de 2 cum fusese anterior (site-ul fusese creat în Aprilie 2009).

Mai 2014: prima redesenare semnificativă din 2007 încoace. Ideea era să reflecte cunostințele mele actuale de AutoCAD, noi texturi, plante, etc. Dar în final am redesenat multe elemente, alungit clădirea cu 2 metri multumită unor prieteni care au vizitat palatul în 2011 cu o ruleta cu laser (au măsurat ceea ce eu nu puteam măsura cu ruleta de 3 metri). Am înălțat subsolul cu 50 cm (o greseala cam rușinoasă de măsurare), redesenat scările exterioare, îmbunătățit interiorul, desenat scările interioare (nu fusesera desenate în modelul din 2009), îmbunătățit cornișele, rama geamurilor îngustată, plus corectarea unor greșeli geometrice care se puteau vedea în randările din 2009. În plus am desenat planuri detaliate și elevații în 2D (un plan schematic desenasem încă din 2003). Îl voi folosi pentru prezentarea serviciilor de proiectare AutoCAD 2D & 3D.

Am observat că Micul Trianon a fost proiectat în sistemul metric, multe elemente au dimensiuni rotunjite fără prea multe zecimale. Dimensiunea între axa pereților exteriori este de 43 × 35 metri, iar cornișa de la acoperiș se întinde 1 metru în consolă de la axa pereților.

Diferențele dintre modelul 3D desenat de mine și Micul Trianon de la Florești

Culorile: m-am inspirat din culorile de la Grand Trianon de la Paris. Micul Trianon de la Florești e alb, monocolor. azi unele zone sunt înnegrite de timp.

Tâmplariă: din nou m-am inspirat din Grand Trianon. La Florești tâmplăria nu a fost montată niciodată.

Ornamente sub ferestre și în balustrada terasei: din nou inspirat din Grand Trianon. Nu a existat așa ceva la Florești, nu știu dacă se plănuia montarea vreunor ornamente sub ferestere, dar în balustrade ar fi trebuit montat ceva, la redesenarea din 2014 am adăugat ornamente și sub ferestre.

Coșurile: am șters unul din coșuri (chiar cel rămas în picioare) pentru a da un surplus de frumusețe prin simetrie. Palatul original avea 5 coșuri, ele sunt înca vizibile unde s-au prăbușit.

Cele 3 ferestre către terasa de est: acel perete s-a prăbușit de mult, n-am de unde să stiu ce fel de ferestre erau acolo.

Pereții interiori: resturile de pereți interiori la îmbinarea cu pereții exteriori, plus subsolul intact, m-au ajutat să ghicesc planul interior. Dar nu garantez că corespunde 100% cu proiectul original, mai ales la numărul de uși și pozitia lor.

Acoperișul: pe coșurile prăbusite am putut măsura ca acoperisul avea o pantă cam de 2:5, am respectat panta în desenul meu, DAR nimeni nu știe cum arată acoperișul original, este posibil să fi avut mansardă sau pod cu ochiuri?

Fântâna: am apropiat-o de palat cu 10 metri din motive estetice.

Ornamente: palatul e extrem de bogat în ornamente greu-imposibil de desenat 3D în AutoCAD. Desenul 3D e deja destul de complex încăt AutoCAD-ul se blochează uneori.

Acestea sunt cele 2 Trianonuri de la Paris, observați similaritățile cu desenul meu?