Teoalida și școala

Articol scris pe baza unei discuții cu Stargate din 2008

Am fost prima dată la grădiniță în grupa MIJLOCIE la grădinița din Bulevardul București, era cu program de după amiază, culcau copiii iar eu nu puteam să dorm acolo. Părinții locuiau în apartamentul de pe Cantacuzino în timp ce eu stăteam de luni pănă vineri în apartamentul lui Mamaie.

M-au mutat la grădinița din Alexandru Lăpușneanu, care era cu program de 4 ore și aproape de blocul lui mamaie. Între timp, în 1995 ne-am schimbat apartamentul în Bulevardul București.

La grădinița, abia așteptam să termin grupa MARE să ajung la școală SĂ ÎNVĂT CEVA SERIOS, am terminat-o, și apoi în vacanta aia am aflat că tot nu voi începe scoala, ci voi mai merge și la grupa PREGĂTITOARE… what the fuck is this? Unde-i școala mult visată?

În final, în toamna lui 1996 am ajuns la scoală, în Clasa 1, matematica, citire, știință, materii frumoase, dar plictisitoare după un timp, eu speram și la educație fără manuale și caiete, adică să învăț cum sa am succes în viață și AFACERI, bunele maniere, comportament, educație fizică… dar nimic de genul ăsta!

Am revenit în clasa a 2-a. Și aici aceeași plictiseală. Învătam înmultirea pe care eu o știam din anii grădiniței.

La școală nu învățam nimic nou și util. Și asa am zis că pot învata totul și acasă fără a merge la școală, aveam deja manuale de gimnaziu și liceu de la o rudă care terminase liceul tocmai în anul când eu intrasem la școală, iar restul educaței de viață am făcut greșeala să am încredere că mi-o vor da părinții, oricum nu învățam așa ceva la scoala… și asa am ajuns în halul în care mă știi tu când m-ai cunoscut prima dată!!

După dezamăgirea din primele 2 clase, voiam să mai încerc odată în Clasa a 3-a. Părinții mi-au cumpărat manualele de Clasa a 3-a (și clasele următoare) dar nu mai m-au dus la școală.

De fapt sunt mai multe motive pentru care nu am mai fost la scoală.

Mama mă ducea la școală dimineața până să intre la muncă iar mamaie venea pe holul școlii să mă ia acasă chiar dacă locuiam foarte aproape de blocul ei.

Părinții mi-au promis că la ziua mea din 1997 voi fi vizitat de colega de bancă. Altă minciună! Nu au aranjat nici o vizită. Probabil nici nu cunoșteau pe părinții ei ca să o poată invita.

În clasa 1 eram probabil singurul elev cu calculator acasă. Întâmplător, tocmai se băgaseră calculatoare în școală. În clasa a 2-a aveam o oră de informatică pe săptămână. Era oră suplimentară în afara orelor normale și nu toți copii mergeau acolo. Eu am fost doar prima dată și mi-a plăcut, dar apoi nu mai mi-au dat voie. Mamaie venea în fiecare zi la sfârșitul orelor normale și mă lua acasă, încât am și uitat în ce zi era ora aia de informatică. De ce mai merg la școală dacă nu mă lasă la ora care îmi place?

Alt lucru care nu îmi plăcea: unii colegi foarte proști luau totuși note cam mari, nu se mai făcea departajarea între ei și mine.

Ora de religie. Cine a băgat porcăria asta în școli și cum poate să zică boul ăla ca un idiot a „creat” lumea în 7 zile? Eu nu participam la ora aia, dar îmi punea mereu nota 10.

Altă problemă: eficiența timpului. Mă trezeam la 06:00, mergeam la școală cu mama unde intram la 07:30, ieșeam la 11:30-12:30 când mamaie mă aștepta pe holul școlii și mă lua acasă la ea unde mâncam de prânz, mă plictiseam că nu aveam ce face acolo, mă jucam cele mai neplăcute jocuri doar ca să treacă timpul, mamaie mă aducea acasă la părinți pe la 17:00, așteptam să vină mama de la servici, apoi până la 22:00 trebuia să mănânc și să fac temele de acasă, nu mai aveam timp de joacă, calculator sau alte distracții decât sâmbata-duminica. Programul cu școală ERA UN CHIN… Dacă se putea schimba regula cu statul la mamaie după amiază, să pot veni de la școală direct acasă la părinți unde aveam lucrurile mele (nu mă refer doar la calculator), ERA MAI BINE, sau să fi putut face temele la mamaie, dar pe ea nu o interesa.

Apropo… dacă nu ai observat, fiecare lucru în plus în viața mea era și un motiv în plus de scandal… dacă renunțam la școală, nu mai învățam, nu mai evoluam, nu mai încercam să fac lucruri noi, nu mai ceream să mai merg la doctor, și trăaiam numai după regulile lor, ERA LINISTE, dar aș fi fost acum într-o situație și mai gravă decât cea pe care o știi foarte bine de când m-ai cunoscut când m-am conectat la rețeaua RakNet!

O serie de necazuri au determinat părinții să se îngrijoreze la a mă lăsa în școală.

Chiar în primele zile din Clasa 1, am ieșit în curte în pauză cu ceilalți colegi, un nebun din altă clasă mi-a dat o palmă de la spate, am alergat după el dar el fugea mai repede ca mine, până la urma am ajuns pe hol și ăla a fugit în clasa lui iar eu m-am ascuns în clasa mea… le-am zis ce am pățit și mi-au zis să NU mai ies niciodată din clasă.

Tot în clasa 1, mă alergam cu copii prin clasă, o fată Cristina a ieșit pe hol și a tras ușa după ea, iar eu în loc să apuc clanța sau să bag piciorul între ușă și toc, am apucat marginea ușii iar ea mi-a strivit degetele în ușă, am urlat de durere, colegii mei s-au dus după învățătoare, a venit din cancelarie, a văzut câ îmi curgea sânge, m-a spălat și panșat și a dat telefon la mamaie să mă ia acasă. Pentru mine nu a avut imporțantă, știu că a fost vina mea și data viitoare am avut grijă mai mare la degete. Dar este posibil ca acest incident să o fi făcut-o pe mamaie să se teamă pentru siguranța mea la școală.

Incidente mai grave: clasele 4-7 erau la schimbul 2 iar restul la schimbul 1, cine o fi pus clasa 8 dimineața lângă clasele 1-3 era un idiot, în pauze veneau 2 băieți mari (clasa a 8-a?) și luau cu forța un băiat George de-al nostru, nu știu ce îi făceau dar el venea înapoi până începea ora. Colegii noștrii spuneau la învățătoare ce s-a întâmplat iar ea credea că este posibil așa ceva într-o școală, credea că inventăm noi, dar într-o zi nu l-au mai adus înapoi pe colegul nostru, a lipsit ultima oră, s-a prins învățătoarea că s-a întâmplat CEVA. Mai departe nu știu ce s-a intâmplat, daca i-au prins pe idioții ăia 2. Bunicii îmi povesteau de copii care sunt răpiți pe stradă, eu mă speriam că mă poate răpi și pe mine, dar asta nu s-a întâmplat. Cei 2 aveau ceva numai cu acel George.

Mă gândesc ce urmări ar fi avut dacă erau telefoane cu camere video la vremea respectivă, să îi filmez pe idioții ăia pe ascuns și să arăt dovada învățătoarei, așa identifica rapid „infractorii” și le putea arăta și părinților lor sau exmatricula.

Altă problemă erau elevii care veneau la școală bolnavi, îmbolnăvind colegii deși profesoara ne ruga să stăm acasă până ne facem sănătoși. Nu era zi în care să nu strănute vreun elev și alții să lipsească fiind bolnavi. Odată după 2 săptămâni de stat acasă sub tratament am revenit la școală și găsit doar 13 prezenți, restul erau bolnavi. Mă îmbolnăveam așa des, încât am acumulat zeci de absențe în clasa I.

De-a lungul anului am luat mai multe note de 2 pentru că am uitat sau nu am avut timp să fac tema de acasă, dar așa ceva se ierta, notele erau puse doar pe caiete… Dar eu aveam un scris foarte urât, învățătoarea ne-a zis că la 10 observații „Scrie frumos!” vom avea un 4 în catalog. Eu am acumulat 10 observații și am primit acel 4 în catalog, și am zis „e doar un 4, mai toți colegii au unul, dacă nu chiar mai mulți 4, așa că nu mă ingrijorez. Nu voi ascunde de părinți dar nici nu le voi zice. Totuși tata a aflat în mod misterios „am auzit că azi ai luat o notă proastă”, i-am zis ca nu are nimic și VOI ÎNVĂȚA MAI DEPARTE chiar mai bine ca până acum, dar tatătui nu i-a plăcut și m-a certat așa tare încât m-a făcut să mă întreb dacă n-o fi mai bine să NU mai merg la școală, să nu mai iau note.

Cu tot cu acea notă proastă și absențe, am luat Premiul 4 în Clasa 1. Din câte am înțeles eu, Premiul 1 se dădea numai celor care au media fix 10, și nici un elev nu avea. Dar am mai auzit și că ar fi fost 2 elevi cu Premiul 1… nu sunt sigur, când eram la școală circulau multe minciuni în jurul meu!

În clasa a 2-a am fost câteva săptămâni în trimestrul 1 și alte câteva săptămâni în trimestrul 2. Ce s-a intâmplat atunci nu mai îmi amintesc, nu mai știu exact nici cât din trimestrul 1 am fost și nici cum de am fost dus iar la școală în trimestrul 2. La vremea aia ziceam că „am simțit o deranjare a creierului”, denumirea corectă ar fi DEPRESIE (am aflat asta în 2003).

Mersul la școală era un coșmar, o pierdere de timp, din cauza ineficienței timpului și regulii prostești de a sta acasă la mamaie după amiaza și nu aveam timp de nimic altceva în cursul săptămânii, apoi ce învățam la școală eu știam deja sau puteam învăța acasă, la ora de informatică nu mă duceau, școala era motiv de scandal în familie, dacă luam note proaste riscam ceartă, interacțiune cu alți colegi nu aveam voie, apoi nu mă simțeam în siguranță la școală.

Mama mă ducea dar eu mă speriam când mă apropriam de școală și trăgeam de mama să nu mă mai ducă în școală, mă ducea de dimineață direct acasă la mamaie.

După școală

Ulterior, nu mai știuexact de când, nu mă mai ducea mama la mamaie, ci mamaie venea la mine acasă când mama pleca la servici iar eu când mă sculam o găseam pe mamaie, ea îmi dădea de mâncare de dimineață, lucram la calculator 2-3 ore, apoi pe la 11-12 mă ducea acasă la ea unde mâncam de prânz și mă aducea acasă la 17:00.

Când mergeam la rude, mamaie se plângea că e nevoită să facă 4 drumuri de 1 km pe zi din cauza mea. Bunicii îmi cumpărau jucării și diverse reviste, unele în dublu exemplar, ca să am ce citi acasă la mine și acasă la bunici. Eu ca o persoană sociabilă voiam să mă joc cu cineva, neavând copii mă jucam cu bunicii jocuri prostești. Lucrurile mele nu erau în siguranță că mamaie se băga în ele, am dus toate lucrurile de valoare pentru mine acasă la părinți și nu mai aveam ce face acasă la mamaie. Mamaie ajunsese persoana pe care o uram cel mai tare.

La un moment dat mamaie și tataie vorbeau de a îmi cumpăra un al doilea calculator ca să pot sta la calculator și acasă la ei. Deja îmi imaginam că voi umbla cu dischete în fiecare zi să transfer munca mea. Dar vreau și eu să știu de ce eram OBLIGAT să stau la mamaie după amiază? Prin 2000 sau 2001 am făcut scandal mare și nu am mai vrut să merg la mamaie.

A urmat o perioadă în care rareori ieșeam din casă. Deși eu le ceream la părinți să mă ia cu mine când mai merg pe afară, la cumpărături, etc, ei nu se chinuiau să mă ia. Începând cu toamna 2002 dar în special în 2003 au apărut plimbările prin oraș cu tataie.

În 2004 a fost iar scandal ca mamaie și tataie să nu mai stea cu mine, să rămân singur acasă. Tataie venea la mine doar când ceream eu să mă plimb prin oraș.

Răsturnare de situație după conectarea la internet

Din 2004, de când ne-am conectat la rețeaua de calculatoare de cartier, și am avut libertatea de a comunica nesupravegheat de părinți, am aflat care e rostul școlii în viață și de atunci mai mult REGRET decât mă bucur că nu am mai fost la școală.

Ceilalți de pe chatul rețelei mă întrebau câți ani am apoi întrebau unde învăț. Le ziceam că școala e pentru proști și cei inteligenți ca mine pot învâța acasă fără să meargă la școală. Într-adevăr nivelul meu de cunoștințe era superior altora de vârsta mea, dar nu înțelegeam reacția lor la faptul că nu merg la școală. Atunci mi-am dat seama că eu sunt om ca toți ceilalți și că școala e OBLIGATORIE 8 clase pentru toți copii, iar pentru a te angaja ai nevoie de diplomă măcar de bacalaureat.

Am fost ȘOCAT când am aflat în 2005 de la prietenii de rețea că e OBLIGATORIU să faci 8 clase la școală iar pentru a te angaja ai nevoie de diplomă.

Până atunci știam că pentru a te angaja trebuie doar să lucrezi ceva de test în care să arăți că ȘTII meseria, adică să treci examenul lor. Dar nici nu aveam în plan să mă angajez la vreo firmă, mi-era gândul să fac bani din brevete de invenții, muncă ocazională și AFACERI PROPRII.

Dacă aflam asta la momentul potrivit, probabil nu mă mai lăsam așa ușor pe educatia părinților și nu renunțam la școală așa ușor… DEȘI… dacă nu renunțam eu, m-ar fi luat părinții sau mamaie de la școală oricum.

Școlile românești sunt un dezastru, elevi violenți, gălagie, asta de la școala școala primară. Când aș fi ajuns la gimnaziu, dezastrul și răutatea copiilor ar fi fost și mai mare, plus că intram în era telefoanelor mobile, iar părinții nu îmi dădeau voie să folosesc telefonul. Dacă nu renunțam eu de bună voie la școală, riscam să ajung ca nebunii din rețeaua de calculatoare de cartier, să vorbesc urat, violent, infractor, etc… Și după cum stiți foarte bine că părinții încearcă să mă protejeze de tot ce e rău pe lume, DACĂ AFLAU ce se întâmplă la școală, înjurături, bătăi, colegi filmați cu telefonul și puși pe YouTube fără acordul lor, puteți fi siguri că părinții nu mi-ar fi dar voie să mai merg la școală indiferent dacă eu voiam sau nu să merg la școală.